1st Nov, 2009

204 zile… more to come.

M-am gindit, stiu, desigur: nu sunt ok…….. Dar la naiba, ar fi OK sa fiu ok???

Am intrebat la google: cit timp a trecut intre 12 aprilie 2009 si data curenta, 1 noiembrie 2009, 05 AM.

It is 204 days from the start date to the end date, end date included

Or 6 months, 21 days.

* 17,625,600 seconds
* 293,760 minutes
* 4896 hours

CINCI MII DE ORE, ce naiba….. mai pot duce?

Cum voi putea eu oare sa trec peste sezonul ce (sper) cu bucurie vine? Cum voi putea eu sa fiu acelasi, sa ma prefac ca nimic nu-i schimbat, ca-s strong precum muntii Carpati?… Ah, nu stiai? In urma cu 204 zile imi mutilam trupul grav undeva in Fagaras.

Ma salut ieri cu multa lume. Unde? La filmul-eveniment Burton, desigur. Poopie, Vlad, Raduu, George +24.54 oameni vechi… It’s THAT ok??… este, da este, ne da masura propriilor noastre dorinte, cine sintem, ce vrem…. da, si ochii, desigur, ochii…

Bun despre ce discutam? Eu mi-as dori ca la iarna sa haladuiesc pe coclauri cu Sonika, cu Gore, cu Iepure, cu Alex (zi domne, cum e cu ANT-urile alea?), cu Saqe, cu Sonja (cu care inca nu am avut bucuria de topai printre fragi si mure), cu prieteni vechi, cu ei, cu toti, cu voi, cu toata lumea…

Voi putea oare sa fac asta? Cu siguranta NU.

In urma cu 5-6 ani mergeam in decembrie la un oareshcare domn doctor:

EU: domn’ doctor, schiez sezonu asta?
el: nu

EU: domn’ doctor, nu-mi faceti asta, va rog!
el: ok
EU: domn’ doctor, se poa’?
el: da, pe raspunderea ta

It’s only about that… Despre raspundere adica. Bun adica, si cu mine cum facem atunci??… Cum fac sa ma sa ma transform acum in prag de iarna? BTW, vi s-a luat vreodata jucaria?? nu jucaria-aia, ci JUCARIA-aceea, el, lucrul cel mai de pret??

Responses

totul e ok, chiar si a fi not ok

Taicutule, capul sus! . Ce reprezintă o iarnă? Nimic.este greu te cred . Eu am stat 2 luni pe bară cand mi.am rupt ligamentul încrucişat si stiu cum e sa stai si sa rânjesti in geam.si 2 luni cat am stat eu e poezie fata de tine. Dar vorba lui Manstein :nu are rost sa lupţi pana la ultimul soldat, o retragere poate fi doar o cale sa poti lupta si învinge alta dată. Atat timp cat traiesti văiile si pulverul o sa fie tot ACOLO, puţină Rabdare si iti promit o Costila cu pulver. Pana atunci capul sus:). Bubulu

In primul rand, daca jucaria nu este luata pentru totdeauna, ci doar pentru un an sau doi (nu stii pana cand, dar stii ca nu e definitiv pierduta), atunci e ok sa injuri, dar e nedrept sa te simti parasit de soarta.
Pana la urma, eu as zice ca jucariile reale care ti s-au dat tie sunt curajul de a face toate nebuniile si puterea de a respira oxigenul libertatii fara sa lesini. Iar astea nu ti-au fost luate, nu? Boscorodeste in barba si gaseste alta idee, ce naiba … Uite, ai putea tricota niste manusi, de exemplu :) …

oare nu sunt in acelasi KAKAT????? LA NAIBA!! pai asa ma sustii tu pe mine dnu Coman? se poate????…….

cunosc o fata frumoasa care a suferit ca Iisus pe cruce cinci ani dupa ce i-a explodat primusul in fata, si niciodata nu va mai fi la fel. ori de cate ori am o problema ma gandesc la asta…iar tu la anu` o sa fi la fel ca anul trecut. sunt oameni care si-ar taia c..ele de fericire sa fie in situatia ta. te cred ca e FOARTE greu sa treci prin ce treci, dar vei trece peste. vei treci peste problema asta, e o problema rezolvabila…capu sus.

capul sus ca doar iarna asta nu-i ultima din lume!

Tati coman stiu ca e greu, dar va trece si sezonul asta poate ca n-o sa te dai deloc… dar uite ai inceput ceva ca acum ii poti oferi 100% atentie. Ai adus o atitudine noua in industria asta monotona. Cred ca daca anul asta tragi tare pe treaba asta si pe tot ce tine de ea la anul cand te vei urca iar pe schiuri vei fi si mai multumit. M-am intalnit we asta cu cineva care probabil a trecut si inca mai trece prin acelas ‘chin’ ca tine, era schimbat dar cu capul sus si cu boardul in brate. Uita-te la TH si mai sunt ca el. Nu e sfarsitul lumii si chiar daca vine in 2012 “You made a difference!” chiar daca acum pare prea putin, dar pe viitor sigur va fi din ce in ce mai mult.
Spor la recuperare si Capul sus :) “We are what skiing will become!”

domnilor, pe bune, sint miscat
CHIAR va multumesc, oricui ii face bine o incurajare!

Acum sa ma explic: era 5 dim cind scriam literele usor patetice de mai sus. Si evident, nu era degeaba, nu eram insomniac ci doar din oras venit :)
Si cum licorile uneori genereaza exuberanta, la fel de bine uneori scot din tine melancolia pitita bina in viata de zi cu zi.

eh, i know, nu-i un capat de tara… si da, desigur, as miniia eternitatea daca mi-as asuma rolul de napastuit… vai de mine, multumesc sint ok, am o boala cit de cit trecatoare, oameni care ma sustin si ma ajuta… numa ca asta nu ma impiedica uneori sa mai observ si jumatatea goala chiar daca de obicei sint ocupat cu aia plina.

cam asta.

multumiri fierbinti,
bogdan

Leave a response

Your response:

Categories