Adica la concert. Ba nu, la psihologi. Ma rog, la concert…
Terapia asta cu sunet si lumina m-a facut sa ma simt bine: viata e perpetua, viata e misto chiar si dupa 60 de ani, totul tine de spirit si eternul “joy of life”. Cum spuneam, Trup’n'Suflet sau energia vitala nu vine din haleala.
Din adolescenta urasc modelul muribundului de 35-40 de ani cu burta, pantaloni de pijama si maio, dacie, jiglere, nevasta si 2 copii mucosi. Omul cu asa-zise responsabilitati si greutati, omul cu creierul si trupul naclait de slanina.
Hm, asadar eu, candidatul la muribunzenie vin la concert la Stones sa-mi fac introspectii privind criza virstei de mijloc, prioritati, responsabilitati, ski si rigidizare musculara, nu mai fuma, bautura pina cind, fii om normal, o sa regreti mai tirziu.
Oamenii aia de pe scena m-au fascinat in adevaratul sens al cuvintului, dar NU prin muzica, nici prin lumini si productie (care au fost, trebuie sa recunosc, de mare efect) . M-au fascinat prin sensul vietii lor, prin faptul ca la 60-70 de ani fac exact acelasi lucru ca la 20, ca o fac intr-un mod convingator, ca sint apreciati pt asta, ca au avut o viata plina de excese. Ca au facut mereu ceea ce altii n-ar fi fost in stare (din comoditate si norme-dogme) dar mai ales ma fascineaza calea aleasa si asumata.
Asadar repet, energia vietii nu vine din haleala. Trup’n'Suflet.
PS:
Imi place povestea cu orgia si copilul (asta e doar una dintre multele istorii Rolling Stones cu sex drugs & rock’n'roll).
Cica undeva spre anii 80 (70 si nu mai stiu cit) Bowie ii invita pe Mick Jagger si Steven Taylor la un sex-party homo-hetero-bi-sexual. Aici vine si o miss Playboy, Bebe Buel, domnita avida de distractii. La ceva timp dupa bairam pisi Bebe anunta ca e insarcinata iar Jagger zice mindru ca-i copilul lui de care are si grija o perioada. Asta pina la testul de patrenitate unde se dovedeste ca tatal era Steven Taylor. Pe copil il stim deja, e Liv Taylor.
Morala? Asa se nasc copiii frumosi. (amatoare?!?)
