Cum spuneam, simbata e Kasabian si Pink.
Kasabian e tare, e cool, e rock si e british. Mi-au placut. Niste oameni relaxati, care beau bere, fac glume cu publicul si se vede ca le place ce fac. Plus atitudinea aia indie ce da tare bine la trupe de genu asta.
Mi-a placut mult bateristul si baiatu ciufulit de la chitara. Ce m-a mirat a fost ca s-a auzit mult mai tare decit ieri la trupa din acelasi segment (adica hooverphonic) iar asta s-a vazut si in public.
Reamon e de cacat. E vanilla-rock. E o zeama lunga ce m-a plictisit ingrozitor. Noroc ca m-am mai amuzat pe seama solistului irlandez cu moaca de Kenny Rogers (sau sofer-de-camion-rocker-spilcuit, n-am reusit sa ma hotarasc) care zicea “multumesc”, care are nevasta romanca, care ne iubeste si care are steag cu Romania. Bine c-au cintat super-girl si s-au carat.
Pink se lasa asteptata ceva, lumea n-are rabdare. Maninc o thailandeza, 4 jetoane. Vine Pink. Are energie, are smanes. Are si trupa buna, are chitarist, are ciori in back. Suna bine, suna legat, imi place cu toate ca nu-i genul meu de muzica. Tipa asta chiar transmite niste mesaje, nu-i o insiruire inutila de cintece. Si in ciuda imaginii create, muzica ei e sensibila, cu versuri si treburi. Ma rog, lumea nu intelege mare lucru, se bucura usor fals, se bucura cu adevarat la un cover No Doubt 4 Non Blondes (ana says), se bucura poate ca se termina. Nu-i bis. La Faithless a fost. Pacat.
Simbata deci a fost misto. Parca ceva mai putina lume si un pic mai obosita. Azi trebuie neaparat sa vaz Marilyn Manson si Tep Zepi (pe care ii recomand cu caldura).
