Au trecut cam doua luni de cind ma dau interesant cu blog. Intre timp am descoperit ca bloggeru roman sufera de psiho-probleme diferite de ale demoazelei ce pe vremuri asternea slove frumos ornate in jurnalul intim.
Pentru cei ce nu stie, e important sa zic ca masinaria dispune de diverse sofisticatenii de urmarire si analiza trafic, promovare, cross-promovare, agreagare, sindicalizare, integrare de fluxuri, tag-uri, samd. Ce dracu-s astea si la ce ne ajuta ele pe noi? Pai simplu, la gasirea si identificarea click-ului aducator de trafic. Trafic ce la rindul lui aduce notorietate, oblojirea egoului pirjolit de complexe, recunoasterea comunitatii, un cv mai cu bujori?｢どｨび｢n?｢どｨび｢obrajori.
Cind m-am apucat de scris am facut-o doar pt a-mi face cunoscute (mie si celorlalti) bucuriille, tristetile, calatoriile, intrebarile si misterele ce-mi bucura sau chinuie existenta. Ma adresez aproape exclusiv cunoscutilor/prietenilor cu care din pacate ma vad din ce in ce mai rar?｢どｨｬｶ Daca virsta, comoditatea si slanina din cap ne transforma si indeparteaza, incerc sa mentin vie o minima legatura. D-asta unele scrieri suna pt unii straniu si fara sens.
Blogurile de succes au trafic mare, audienta beton si comentarii multe. Dar parca-parca intrezaresti linia unui directii editoriale, prezenta unui concept. Nu zic, sint haioase, interesante, utile, dar cam depersonalizate din dorinta de a fi prea complexe.
Cam asta?｢どｨｬｶ nu muncesc, nu m-am angajat la propriu-mi ego. Asa ca, draga audienta (in crestere), n-o sa scriu regulat, n-o sa scriu mereu haios, n-o sa scriu doar de chestii controversate si intrebari existentiale, n-o sa incerc sa dezleg sarade cosmice. Promit sa fiu plafonat, inspirat, prost, genial, trist, vesel, indragostit si mai ales eu.
