Cum spuneam in primul post pe tema muzicii de Joy, unul dintre motivele pt care ma apucam de posturi programate si saptaminale era sa-mi pun ordine in dezordonata viata. Adica sa-mi creez un set de tabieturi care sa ma aduca si pe mine in rindul lumii. Si asa bine am reusit ca inca din a doua saptamina am dat-o in bara. Asa ca Muzica de Joy apare saptamina asta abia simbata seara. Buna seara.
Asadar, saptamina asta am tot ascultat si mi-a tot placut o trupa ce cinta intr-o limba tare ciudata, adica in franceza. Dar fara preconceptii va rog, inchideti ochii, afundati-va comod in fotoliu si in masura posibilitatilor aprindeti si ceva stimultent verde. Doamnelor si domnilor, Noir Desir!
Pentru ca ieri m-am uluit si siderat cind am aflat ca prietenul urechiat, roaker serios de altfel, nu prea a auzit la viata lui de ACDC iar Metallica a ascultat putin, pentru ca la “Highway to Hell” intreaba “Asta-i ACDC, nu-i asa?” iar ea (19 ani) raspunde “Nu ba, Scorpions”, pentru ca stiu oameni care le-ar lua gitul pt asa blasfemie si pentru ca merita si ei sa afle, zic de Judas Priest si evergreenul Breaking the Law. Cum dracu sa nu fi auzit de astia, mai nene mai? Rusine, 10 flotari!
E, si daca tot sint la capitolul vechituri pt tineri, iacata ceva de pe Ride de Lighting 1984. Adica de acum 27 de ani. Si nu e Iris, la naiba!
RoCK on!
[Edit]: Bertrand Cantat, solistul mai sus amintitei trupe a fost eliberat saptamina asta. adica cind intrasem eu in pasa noir desir… hmm, ce chestie, o fi vreo conexiune ezoterica intre mine si domnu… ca tot sintem ciudati amindoi :)… detalii aici.



