Dupe cum am zis, am si revenit cu detalii si-alte dude.
In primul rind, ala din poza nu-s eu. Dar o sa fiu, jur-jur! Cind o ca cresc mare si-o sa-mi creasca si o frina de 400 euroi pe spate. Ma rog, si un cadru de mai multe sute, ca io mi-s fricos si-mi trebe hardware de calitate (in paranteza fie spus, am sarit si eu kikerul respectiv lucrul ce l-am filmat cu un helmet cam intr-un first person action de zile mari. Traiasca dl Bivuac!).
Ca tot veni vorba de hardware, sa zic asa: au fost cam 60-70 de concurenti inscrisi, deci cam tot atitea biciclete. Din estimarile facute ochiometric, peste 75% se incadrau intr-o medie de 2500 euro bucata. Erau si citeva mai vai steaua lor (dar cu soferi capabili si dementi probabil) si 10-15 ce treceau binisor de 3000-3500 de euro (astea in special ale alora ce au prins finala). Deh, scump sport datu la vale pe doua roti.
Asta despre bike-uri. Acum despre traseu:
Despre traseu zic ca pleca putin mai jos de vila Parang si urma in general linia telescaunului. Da, chiar asa, chiar si-n ultima parte care cica se cheama Serparie (sugestiv nume, huh?). Avea citeva kickere micute, un road gap (pt profani, saritura peste drum, ca nici eu nu stiam), un kicker ceva mai mare, o banana (adica o zapaceala pe peretii unui vilcel, ceva in stilul unui traseu de boarder cross), o coborire ff abrupta cu curbe la 1800, un drop de 1m peste un bolovan si alte citeva dragalasenii. Eu unul am zis ca nu-i de mine de cind am dat cu nasu de Serparia aia, drept urmare m-am simtit bine prin alte locuri.
Despre rideri:
Despre rideri numa’ de bine. Baieti alesi, care unii stie sa si bea. Pt care ii si felicitam. Au fost si ceva bulgari, o echipa dintre multele pe care le au cica. Echipa cu tot ce trebuie, masina, sofer, bani, echipament. Bravo lor. Romanii nostri n-aveau echipa, in schimb aveau vreo doi rideri sponsorizati. Sponsorizati de Domnul Mircea si ale lui magazine. Pt care il felicitam si pe dinsul ca asa creste sportu. Si daca creste sportul, creste si business-ul, nu-i asa?.
Despre rezultate:
Locul 1 Sorinel Pustiul (nu ala mai nene, ala cu skiurile), locul 2 si 3 doi bulgari, citeva picioare si miini perforate, nenumarate julituri, ceva coaste rupte. Si am observat ca pina si la biciclete schiorii-s mai tari ca boarderii. :) ce sa-i faci nene, sport de dat la vale, nu de toale si figuri :)
Despre locatie:
Frumoasa locatie, de gasca oamenii de la vila Paring. Oricum, cind esti luat drept nebun, ti se iarta orice. Chiar si galetile aruncate de la balcon. Lor in schimb nu li se iarta lipsa clatitelor. Sarutari de miini deci lui Coca si lui Gigolo cel Italian (adica Sergiu parca, Doamne, de ce nu i-am facut o poza oare?).
Despre organizatori:
Cu toate ca am auzit cuvinte nasoale despre relatia lor cu presa, in ceea ce ma (ne) priveste totul a fost mai mult ca perfectul. Adica 650k cazare, telescaun si traseul de concurs. Cum dracu au reusit doar cu Sprite pe post de sponsor, e un mister pt mine. Iar in traseul ala (cum spuneam prea greu pt mine) se vedea munca si lopata la fiecare metru.
Despre party:
Pai numa’ de bine, cum altfel? Si formatie, si bautura, si cirnati, si galeti aruncare, si zeci de beri turnate-n cap… Aaaa, si bulgarii cu al lor pick-up . Cum ziceam si la telefon, din vremurile de glorie ale Hard’n'Heavy nu m-am distrat asa bine (normal, hard’n'heavy, drop’n'roll).
Despre altele:
Am reintilnit cu placere cunoscuti, oameni misto precum George-Bivuac, Chix si Maxi, Catranu, rider Zabunov (zis si Herr Meister), Domnul Mircea-Magazin precum si super Iepuroi. Pe care ii salut si le doresc sa ma intilneasca la incredibile zapezi ce va sa vina.
Poate mai mentionez si roata ce mi-a sarit din senin (ma rog, nestrinsa de boii ce mi-au montat frina in Buc) si furca infipta in pamint ce m-a aruncat in cap precum si faptul c-am invatat repede sa car bicicleta in telescaun.
Cam asta, vroiam sa scriu putin, am scris mult. Drop’n'Roll 2010, atentie ca vin!
–
PS: poze am pus as usual la locul cunoscut. Enjoy.
