Am descoperit cu mare bucurie cum ca GPS-ul din dotare e mai mult decit aparat de masurat viteza, baston de orb in caz de ceata sau gadget de jmecher. Am descoperit ca in combinatie cu Google Earth e o jucarie tare misto.
In plan indepartat cabina Babele, apoi mersul pe platou cca 1h, releul Costila, intrarea in Valea Malinului (de fapt un circ destul de larg cu posibilitati multiple de intrare), coborirea pe fir pina in zona Hornului Pamintos (unde din cauza de zapada insuficienta saritoarea cea mare e descoperita). P-aici pe undeva GPS-ul cel destept si-a pierdut vizibilitatea, drept urmare canci semnal o bucata de drum. Urcare pieptisa citiva metri apoi coborire nasoala si murdara (la propriu) cca 40-50 min pina in Poiana Costilei. Cules floricele, consumat apa apoi skiurile la spinare si poteca cu marcaj pina in Busteni la caminul Alpin.
Simbata e concursul de toata lumea asteptat, asa ca nu-s nasol si zic si despre zapada:
- In partea superioara un strat de 1-2 cm de zapada noua, uda si slab aderenta la stratul vechi. Drept urmare orice incercare de oprire se materializa intr-un derapaj necontrolat in canturi. Eu m-am jurat ca asa senzatie n-am avut nici pe cea mai sticla gheata. Singura solutie, o coborire legata fara a pune presiune in canturi. Oricum, daca nu mai ninge, zapada asta intra si ea in transformare pina in weekend.
- Ceva mai jos (cam unde valea incepe sa se ingusteze) situatia devine mai familiara, ratracele mele lingind prima data o zapada cinstita de mai.
- In zona intersectiei cu Scorusul, culoarul din stinga (chiar pe linga perete) e plin de zapada bolovanita de la ceva avalansa. Eu unul n-as lua-o p-acolo.
- Pietre nu-s multe, doar citeva cazute din pereti.
Cam asta imi aduc aminte. In rest, obositor ca dracu, dar tare frumos. Abia astept. Bafta.







