Impreuna cu Radu (adica nasu’ lu’ nasu’) am experimentat vineri un traseu tare bun de dat cind la vale, cind la deal.
Asadar, din Sinaia cu cabina la 2000, apoi pe derdelusul ce iarna se cheama Valea Soarelui pina jos in Valea Dorului. Am trecut de cabana prin dreapta, coborit inca putin prin smocuri de iarba si sleauri pina la intresectie cu ceva marcaj apoi hei-rup impins la biciclete cca 15 min. Am iesit transpirati in drumul de Piatra Arsa unde am facut bineinteles stinga.
Pina la Cuibul Dorului m-am bucurat de viteza, bolovani si cadrul cel agresiv de DH (nu-l mai vind, am gasit un sweet point grozav undeva mai spre fata). De asa mult bucurat se pare ca am si speriat un nene cu o Dacie chinuita care mi-a strigat prin geamul deschis ceva de mama si nebunu’ dracului.
La Cuibul Dorului cam acelasi lucru, nimic spectaculos, noroc ca au bere si snitel.
Dupa ceva cursa tembela printre masinile soselei Sinaia-Tirgoviste, intr-o oarecare curba am facut brusc stinga pe un drum ce ne-a dus chiar la Taverna Sirbului (ma rog, a jurnalistului, you know). Am urcat, am transpirat, cadrul cel agresiv am injurat (ce cacat, e de downhill, nu de uphill) . Apoi viteza-viteza printre vile, masini, tufisuri si urzici pina in parcare pe varianta ce demult o foloseam pt ajuns pe schiuri inapoi la cabina (doamne, ce vremuri, ce zapezi).
Asta fuse, fuse bine, data aviitoare desenz cu GPS sa vaza si sa stie tot poporu (pe pedale calator).
