Azi am experimentat traficul bucurestean fara tigari. Plictiseala mare, ginduri diverse… Asa ca am balamucit cu mintea pe coclauri (asta ca sa nu zic despre introspectii ca iar imi sare Ana de cur in jos) si am gindit treburi.
De web 2.0 stiu nu de mult timp. Stiu de cind mi-am reluat lecturile IT-iste, de cind cu blogul asta si cu alte efuziuni internaute. Adica de max un an. Nu stiam exact ce inseamna, intuiam doar. Intuiam separarea continutului de forma (p-asta l-am si halit pe piine in perioada Connex cind web-ul nu avea inca versiuni… am halit eu, i-am indopat si pe ei… o sa scriu odata si despre asta), intuiam democratizarea internetului, intuiam/stiam de YouTube, flikr, MySpace, p2p, etc.
De ceva vreme insa ma tot gindesc la izul metafizic ce se degaja din web 2.0, la “teaching the machine” si “we are the machine”, la social web si Tim O’Reilly, la noi, la mine, la eterna si fascinanta (?).
Tipul asta, O’Relly (nu-i editura, e chiar om) a inventat termenul pare-se la o conferinta prin 2004. El zice asa:
Web 2.0 is the business revolution in the computer industry caused by the move to the internet as platform, and an attempt to understand the rules for success on that new platform.
Mda, nu prea intelegi mare lucru la prima lectura. Cum ii ziceam si Iepurelui, si marul e putin para daca stai sa te gindesti bine. Oricum, curiozitatile se pot ostoi cit de cit aici si aici.
Si ce legatura au ma rog toate astea cu traficul bucurestean si depresiile mele post-tabagice? Pai ma gindeam ca dpdv social-politic urbanul romanesc al anului 2007 se potriveste la fix cu sintagma asta de 2.0. Adica de ce nu ma rog o economie 2.0 (sintem deja oare acolo?), o politica 2.0, o generatie 2.0?
Cam asa, the show must go on, reflectez, revin.
–
PS: si uite asa am mai inceput inca o rubrica: “reflectii ginditoare“.
