Toate astea s-au intimplat in mai 2005. Si acum cind recitesc povestea asta parca e ceva care nu mi s-a intimplat mie?｢どｨｬｶ A fost ca un vis?｢どｨｬｶ Frumos?｢どｨｬｶ
Mai jos e o varianta prelucrata a unui articol-story scris pt Knox. Varianta scrisa la cald, imediat dupa intoarcere e publicata pe Alpinet.
Ceva selectie de poze pe a mea galerie virtuala.
Scirtiit de roti, asta a fost, ma dau jos din tren in gara din MinVody. Totu-i normal la prima vedere, oamenii au tot 2 picioare, ciini-s la fel de vagabonzi iar mirosul de provincie ex-sovietica imi seamana cu cel de-acasa. Doar falnicii soldati din trupele Omon si afisele care te invata ce sa faci in caz de atac terorist parca-parca sint altfel?｢どｨｬｶ
Buun, uite ca dupa citeva luni de planuri si sapaturi pe internet, dupa zeci de ore de vise cu ochii inchisi si deschisi, dupa 50 de ore de cosmar prin trenuri si alte citeva de inhalat mirosuri in vagonul dormitor (sau dormitorul vagon, nu stiu sa-l clasific) ma prezint cu rucsaci si schiuri pe peronul orasului din republica Kabardino-Balkaria.
?｢どｨ?Kavkaz, elbrus, taxi?｢どｨｬ ma acosteaza un nene ce nu-mi inspira deloc incredere si-mi cere 80 de dolari pt drumul ce-l mai am de facut?｢どｨｬｶ. Hmmm, cam mult si hotarasc sa-mi iau soarta in propriile miini. Si pentru ca-s baiat descurcaret din est reusesc sa gasesc ceva mai ieftin. Indes bagajele in Lada cea antica si-i dam bataie catre muntii ce se zaresc departe.
Dupa 3 ore de admirat realitatile contemporane si frumusetile naturale ale republicilor caucaziene iata-ma in Ceghet, un fel de satuc-statiune ce in vremurile glorioase dar de mult apuse ale Imperiului Sovietic era un soi de baza de pregatire a echipei olimpice de ski a URSS. Acum e doar o ruina.
La baza telecabinei ce te duce pina la 3000m am ceva timp sa savurez niste carne de berbec, sa admir muntii cei inalti ce ma inconjoara (cam toti peste 4000m) si sa ma imprietenesc cu soarele necrutator ce-mi va da mari batai de cap in zilele ce urmeaza. Am mai iscodit niste aspecte socio-culturale, am mai studiat niste soldati rusi care surprinzator nu erau zrenturosi ci aveau haine din gore si polar, am ascultat chiar cu placere si niste muzica ce la mine-n tara as fi catalagoat-o drept manea underground. Am vazut si niste baieti ce-si purtau cu mare mindrie fetele bronzate, schiurile, tranceiverele si hamurile cu carabe zornaitoare.
Dupa un drum cu cabina ce nu m-a infioarat deloc (spre deosebire de vecinii australieni si sud-coreeni) pt ca arata si scirtiia la fel cu cea din Balea si dupa inca o sfortare de citeva sute de metri cu un scaun mai jegos ca ale noastre, iata-ma obosit si fericit la vestitele ?｢どｨ?butoaie?｢どｨｬ ce-mi vor fi camin in urmatoarele zile. Ce sa zic, cisternele transformate in dormitoare arata chiar rezonabil pt o tabara de baza; au chiar si un soi de covor pe podeaua curatica pe care se mai afla 6 paturi, o masuta si un calorifer electric.
In schimb peisajul isi merita toti banii si efortul?｢どｨｬｶ De la cei 3200m unde se afla Barells poti admira privelisti si munti de poveste: Elbrus, Donguz-Orun, Creasta Shelda. Lovely, my friend, lovely, imi susura amicul australian din cabina. Cam asa?｢どｨｬｶ Ma culc linistit si fericit cu gindul la ce-o mai urma.
Urmatoarele 3 zile le gindisem de la plecare pt ceva aclimatizare, adica ceva plimbare sus-jos si din ce in ce mai sus. Cam asta am si facut: prima zi doua ture pina la Diesel Hut, a doua zi pina pe la 4000 si un pic iar a treia zi cu ceva sfortari am depasit 4500m.
Mult mai interesant se pare ca ar fi fost totusi daca as fi ajuns in zona prin februarie. Zapada ar fi fost peste tot, chiar si mai jos de 2000m, pina in vale la cabina. Asta ar fi deschis niste posibilitati enorme de freeride pe toate coclaurile din zona: Elbrus si Ceghet (cei cu cabluri) sau toti ceilalti munti (si credeti-ma, sint multi si spectaculosi) pentru cei cu bani de elicopter.
Uite ca veni si seara cea mare: noaptea asta va fi scurta, ma trezec la 2. Se znoneste ca pe la 3 dimineata un grup care ar lua-o din loc catre virf.
Dupa un somn mai mult inexistent in care m-am chinuit 2-3 ore sa adorm si alte vreo 2 sa dorm, incep sa orbecai prin butoiul-dormitor dupa efecte personale. Ma gindesc la un singur lucru: sa nu uit ceva. Verific de 10 ori, inchid rucsacul, ies afara si ma aciuez si eu pe linga musacaua de nationalitati ce sa pregatesc la fel de emotionati si infrigurati ca si mine.
Intr-adevar, pe la 3 si ceva ratrack-ul se pune in miscare (aaa, am uitat sa precizez cum ca contra 20euro mi s-a oferit posibilitatea de a trisa vreo 800m) si intr-o atmosfera de emotie generala hardughia duduie si se sforteaza pe pantele destul de line de pe prima parte.
Debarcam in liniste undeva in zona Pashtukov Rocks (cca 4000m), imi pun schiurile si deodata uit de tot. Mai de ce chestii misto e in stare creierul asta si cum preia el tot controlul in unele situatii. Urc intr-un ritm mecanic minut dupa minut, ora dupa ora. Nici nu-mi dau seama cind timpul trece, dar imi dau seama totusi ca ma-ncearca oaresce emotii fiziologice. D-alea mari. Mda, interesant, ma uit la GPS, cam 4800m. Nu m-am mai ocupat cu asa indeletniciri la o asa inaltime. Iar vintul bate tare-tare. Si e tare frig! Cum sa ma asez?
Urc?｢どｨｬｶ Urc?｢どｨｬｶ
Tot urc si parca nu se mai termina portiunea asta.
In zig-zag. Dinstre est bate un vint constant si rece. E frig rau. Imi degera din ce in ce mai tare degetele in manusile de ski. Mi le scot si le inlocuiesc cu unele de WindStopper fara degete. Alta viata.
M-am despartit de grup si urc singur. Skiorii nemti au ramas in spate. Acu’ e bine ca s-a facut ziua, e senin si intuiesc drumu?｢どｨび｢. Alin a ramas si el putin in spate din cauza colegului Marius ce s-a intors din cauza de dureri de cap. Eu ma simt bine inca?｢どｨｬｶ Ma uit la aparat: 6 jumate, aproape 5000 de metri?｢どｨｬｶ MAMA-mama, ce sus sint!
Ajung in sfirsit in saua dintre cele 2 virfuri: Elbrus Est si Elbrus Vest. Pauza. Parca-s un pic prostut. Nu ma gindesc la nimic. De fapt nu-s in stare sa ma gindesc la nimic, sint intr-un fel de functionare automata. Oare de ce nu oi fi mincat ceva? Nu mi-o fi trecut prin cap sau nu mi-era foame? Aaaa, mincasem inainte pe drum un Snickers. Parca.
Tusesc. Tusesc foarte ciudat. Am mai tusit si inainte putin. Ma dor plaminii cind tusesc. Mai, ce draci o mai fi si asta?
Iar tusesc. Parca mi-a iesit si putin singe acum. Ma uit pe jos dar nu mai vad scuipatul ala c-a cazut pe o piatra, nu in zapada.
Aoleu, daca o fi chestia nasoala de care am citit ca se face la altitudini mari din cauza neaclimatizarii corecte? Edem pulmonar. Sa intreb un ghid? Inca nu, mai astept.
Daca mor? Poate nu, ar fi pacat.
Plecam din sa in spatele coreenilor. Io-s in continuare cu skiurile in spate, mi se pare mai comod asa, mai ales ca portiunea asta e mai abrupta. Iar treptele batute de coreeni sint ff comode.
Mai avem cam 350m pina sus. Si cica vreo 3 ore zice unu din ghizii coreenilor. Ma uit la altimetru pt fiecare metru urcat. Mai da?｢どｨび｢ greu avansam: 5350, 5351, 5352?｢どｨｬｶ nu ma mai uit acum, sa ma gindesc la altceva; nu-mi trece nimic prin cap. M-am prostit, sa mor?｢どｨｬｶ hehehhe, haios oxigenu asta?｢どｨｬｶ 5365?｢どｨｬｶ. Hmmm, asa putin, doar 10 m?｢どｨｬｶ ufff, ce mult mai e. Iar tusesc. A dracu?｢どｨび｢ tuse.
Ma mai oprim putin. Ups, am ametit, se-nvirte muntele cu mine?｢どｨｬｶ. Arsh, asta nu-i bine. Respir adinc, ma concentrez, parca a mai trecut. Cind merg nu-s ametit. Off, nu mai pot, m-am saturat, mi-e frig, vreau sa dorm.
Ma uit in sus. Acolo unde credeam eu ca-i virful, nu-i virful de fapt. Mai e ceva. Aaaa, uite ca se vede acum. Am de mers pe o portiune cam plata apoi inca o gilma de urcat cca 10-15 m.
Parca cu penuria asta de oxigen toate distantele se dilata. Nu mai vreau sa merg. M-am saturat. Pai ce, am ajuns pina aici, sint la cca 20m dif de nivel fata de virf, ce-mi mai trebuie? O sa ma asez, o sa ma odihnesc si o sa ma intorc. Sau nu. NU. Hai, fii barbat, inca citiva pasi.
Dupa sfortari uriase si tocit masele pun piciorul pe Elbrus Vest. E cam 11 si ceva, au trecut cam 8 ore de lupta cu muntele, frigul, altitudinea si lipsa de oxigen. Tare frumos se vede in jur. Parca ai fi in avion cu tot Caucazul asta la picioarele tale. Hai c-a meritat efortul, ce mama naibii!
Vremea e frumoasa, e senin, dar vintul tot bate. Io-s in continuare cam degerat si nu visez la nimic altceva decit la coborire si-un ceai fierbinte. Vreau sa plec de sus de aici si sa ajung jos. Ca d-asta m-am chinuit atit, sa cobor, nu?
Cam aglomeratie aici pe virf. Vorba lu?｢どｨび｢ Dinica, tara mica, mese putine. Poze, agitatie, oameni epuizati dar fericiti parca. Unu dintre mexicani vorbeste la tel prin satelit. Eu incerc sa scriu un SMS (am un pic de semnal). Iete ca reusesc. Rahat, cind sa dau ?｢どｨ?send?｢どｨｬ dispare semnalul. Nu ma mai astept ca mi-e frig si-s grabit. Cu chiu cu vai ma pregatesc de coborire. Nici inaltatoarele dorsale de la bocanci nu mi le mai montez. Las?｢どｨび｢ ca le pun jos in sa. Gata, da-i la vale tati ca aici nu mai e de stat.
Uuuuu, ce tare e. Skiez la 5600m. Ca lumea. Iete un drop micut. Sar. Nu ateriez foarte bine ca-mi lipsesc inaltatoarele alea. Alo, ce se intimpla, gifii mai rau ca la urcare!!!
Pina jos in sa e o portiune destul de inclinata (cam 50 grade) cu dif de nivel cca 300m. Zapada-i perfecta, powder uscat. Cam 15 cm. Ii dau drumu?｢どｨび｢ in viteza si viraje largi. Super tare. Ce bine mi-ar fi prins skiurile late?｢どｨｬｶ Trec ca racheta pe linga 2 italieni care o ardeau in figuri. De fapt doar unu?｢どｨび｢ ca celalalt era brambura rau.
Mama-mama, ajung jos in sa si sint terminat. Mi-as baga aer in trup prin toate gaurile disponibile. Cit oi avea pulsul? Gifii ce gifii si ma linistesc. Iar tusesc. Acu?｢どｨび｢ parca nu mai sint asa speriat. La un moment dat aterizeaza linga mine unul dintre ghizi. Bai ce-i mai da si asta la foale! Hai ca nu-s singurul handicapat.
Mai stau putin in sa, montez inaltatoare, etc.
Da-i la vale din nou. Ptiu, frumos mai e! Hai c-a meritat efortul. Acum am in fata tot lantul Caucazului.
Sint primul si tot ma departez de restul skiorilor. Pai nici n-as fi conceput altfel. Mai ce repede se termina coborirea asta. Noroc ca mai ma opresc sa mai dau la gifiiala. Sint ceva mai jos acum si e din ce in ce mai bine.
Ma apropii de Barells. La intrare vad de departe niste oameni care se tot uita in sus. Ma gindesc ca se uita la mine. Hai Bogdane, nu-I dezamagi! Trec in viteza pe linga ei. Aplauda. Oricum eram primul care ma intorceam. Creste pipota-n mine. Unu dintre ei se apropie (poate-mi cere autograf) si vad ca-i unul din coreenii ramasi jos. Hm, nu-mi cere autograf si nici poza sa fac cu ei. Ma intreaba daca n-am vazut unul de-al lor urcind. Zic ca nu.
Gata, asta a fost tot. Peste 2000m diferenta de nivel coborita repejor. Pentru asta am venit pina aici si asta am facut. Puteam sa mai merg in jos pina la prima statie de cabina dar nu mai aveam nici un chef de urcus. Ufff, mai bine vorbeam de cu o zi inainte cu miss Tatiana sa-mi tina un loc jos sa dorm la vila. Asa mai adaugam inca vreo 5-600m la ?｢どｨ?vertical descent?｢どｨｬ. Oricum, la momentul asta nu visez decit sa ma asez putin.
Restul zilei a fost un soi de delir semi-hipnortic. Am stat in pat intr-o stare ciudata de reverie, am visat, am dormit, si iar am visat. Numai ciudatenii am visat. Mai, ce face oboseala asta din om. Mi s-o fi dilit putin creierasul de la lipsa oxigenului, cine stie. Iar tusesc ciudat. Poate mi s-au dilit si plaminii. Uf ce bine e, am un sentiment grozav de implinire. Somn usor si la mai mare.
Cam asta fuse. A 2-a zi ne facem bagajele si coborim. Io-mi pun monstrul de 25-30 de kg in spate, skiurile in picioare si dau sa cobor. Ups, stai ca nu-i asa cum stiam io. Usurel.
Buba mare in gara in Mineralnie Vody. Tanti grasa de la ghiseu e o excelenta vorbitoare de rusa. Imi explica indelung cum ca (probabil) biletul meu nu e bun. Niet, niet, niet zice ea. Uff, ce dracu ma fac. Ma sfortez sa stau calm si sa-i explic. Nu intelege. Niet.
Reusesc sa gasesc la un birou niste cucoane mai intelegatoare si dispuse sa-mi asculte pledoaria si sa urmareasca reprezentatia pe care o dau. Pina la uma se lumineaza la fata si cred c-au inteles. Biletul e bun. Ii explica lu’ tanti grasa de la ghiseu. E OK, platim suplimentul.
Harkov. Merge mult mai usor la ghiseu. Tanti intelege din prima. Mai ce chestie, inaintam catre vest.
Odesa. Si aici ne descurcam (relativ) simplu cu biteletele. Stam 4 ore. Maninc o saorma si dau o tura prin imprejurimi. Seamana cu Constanta sau Braila. Aglomeratie. Cumpar un peste uscat.
Granita ucrainiano-transnistreana. Ni se explica ca stampila noastra de intrare in Ucraina nu e buna. Arata ca una de iesire. Sa ma cac, ce, io am pus stampila aia blestemata? Ma enervez groaznic. Cica sa ne luam bagajele si sa ne dam jos. Rid. Imi cer 60 de euro (20 de caciula). Rid iarasi, de data asta mai isteric. Plec ca-s nervos tare, si ii zic lui Alin sa negocieze el ca io nu mai sint in stare. Scapam cu 20 euro toti 3.
Iete ca trecem prin Transnistria. Trenul opreste de doua ori si nici urma de vamesi transnistreni, moldoveni sau alt model. Sintem in no-mens-land?｢どｨｬｶtara-lu-rosu-imparat. Pe un zid vad scris mare cu rosu Voronin Fascist. Podul peste Nistru cu baraj, mitraliere chiar si un tanc sub o prelata de camuflaj. Vad si un autobuz care se strecoara pe linga tanc. Tare de tot.
Uite niste “baieti” veseli si mistocari cu o stea rosie pe chipiul dat smechereste pe spate. Cer de la toata lumea cite 2 dolari, lei moldovenesti sau grivini. Da fiecare ce are, iau banii si se cara. Foarte pasnici, ma asteptam sa muste din mine ca-s roman.
…….
…….
……. (nu-i mare lucru de povestit (ungheni, schimbat trenul, dulsea limba moldoveniasca, granita romaneasca, gara de nord)
Ne dam jos in Gara de Nord fericiti nevoie mare c-am ajuns in sfirsit. Home, sweet home. Ma uit la oameni si-s cam dezamagit. Aceleasi fete gri, triste si urite. Parca in Ucraina erau altfel oamenii, poate si in Rusia. Ma duc sa ma descurc de un taxi, ca doar sint roman, sint in Bucuresti, la mine acasa. Vad o masina de la Tess, ma uit cu atentie la tarif, firma etc. Nenea gras si colorat ma intreaba unde merg. La Pasajul Muncii zic. 150.000 frate, nu te mai uita la tarif ca te uiti degeaba imi rigiie el. Scot telefonul si incep sa sun la firma sa-l reclam. Cioara ma vede. Mortii ma-tii beep vrei sa-ti sparg dintii beep beeeeeeeeeeep beeeeeeeeeeeeeeeeep. Bun venit acasa.
……. (va urma). (altceva)
