Cum spuneam in urma cu citeva zile, am fost rapit intr-o noapte de extraterestri ca sa particip la un focus grup cu privire la viitorul politicii romanesti. Am discutat acolo cite in luna si in stele (!) dar acum am sa ma opresc la subiectul “partide misto duse dracu“. Discutam asadar despre Uniunea pentru Reconstructia Romaniei.
Singura data cind am auzit despre intreprinderea asta politica a fost prin 2000, inainte de alegeri. Mi-a cazut atunci in mina un pliant care m-a dat pe spate, un pliant politic altfel. Avea design, avea mesaj, avea consistenta. N-am stiut cine erau oamenii din spate, n-am stiut pina acum. Mi-am mai adus pasager aminte “de aia a lu Rebengiuc” in desele mele momente de revolta si spume civice. N-am votat cu ei atunci din cauza ca vremurile erau de asa natura incit voturile nu trebuiau disipate: dusmanul era prea aprig pentru a ne imparti pe mai multe fronturi.
Asadar URR-ul a fost si nu mai exista. Acum m-am documentat si am aflat: nu erau cred vremurile lor, a fost o incercare frumoasa moarta din lipsa de timp si nerabdare.
Am citit pe Wikipedia o analiza scurta si relevanta a acestui demers politic. Pentru o imagine de ansambul si citeva emotii profunde trebuie citita insa si istoria “oficiala” de pe siteul lor.
Pe scurt, wikipedia concluzioneaza cam asa:
1. Tentativa de introducere a unui cod “moral” în politica româneasca.
2. Folosirea Internetului în încercarea de a atrage simpatizanţi şi donaţii din diaspora.
3. Campanii politice în maniera MLM (Multi Level Marketing)
4. Încercarea de a construi un partid politic doar pe baza micilor cotizaţii ale membrilor şi a muncii voluntare prestate de aceşti membri
5. Încercarea de a crea un nou tip de politician “Oameni ca tine, nu politicieni”, prin folosirea unui sistem sofisticat şi profesionist de selecţie.
Daca ma intrebati pe mine cred ca in toata tarasenia asta a fost bagat si putin know-how de la prietenii euroatlantici. Prin 99 au vazut ei probabil ca in tara asta de cacao nu ai cu cine discuta si au incercat sa pompeze ceva singe nou in politica cu ajutorul unor manageri tineri si educati din mediul privat. N-a fost sa fie.
Problema acum se pune asa: era URR-ul un partid al timpurilor lui, era el ultra-extra terestru? S-a vrut a fi tehnologic, dar era Romania in situatia de a permite dezvoltarea unei miscari viabile si putenice prin internet?
Desigur ca raspunsul la toate intrebarile este NU. Eu si amicii ce m-au rapit in miez de noapte credem insa ca vremea URR-ului a venit iar el poate renaste intr-un concept nou: un partid ultra-extra terestru. Fucking shit, people.
