Plictiseala timpeste iar Bernoulli nu-i primar peste urbea innodata.
Unii zic un milion de masini in Bucuresti, in alta parte citesc despre 1.5 milioane. Iar lucrurile merg tot spre bine: veniturile cresc, dobinzile scad, bancile au bani, masinile-s bengoase, s-a ieftinit gipiesul…
Dar oare, ma gindesc ametit de praf si trafic, n-ar fi normal ca municipalitatea, dracu sau Bernoulli insusi sa observe fenomenul? Si sa zica cam asa: ai masina, esti tare, fa-o sifonier. Inmatricularea in capitala costa muult tata, sa folosesti strazile si sa poluezi costa si asta (tot muuult tata). Nu-ti convine, uite ce autobuze si tramvaie frumoase am cumparat din banii pe autorizatii si inmatriculari!
Ca dupe mintea mea oabla de ex-SimCity addicted parca as zice ca impunerea de taxe cetatenilor nu-i doar o metoda de alimentare a bugetului ci mai ales un mecanism, o unealta. Uite asa, de reglare de treburi, cam cum e bara de carbon in reactorul nuclear. ;)
Revenind la maestrul Bernoulli, scotocesc in sinapsele prafuite si-mi aduc aminte ca atunci cind viteza scade, creste presiunea pe peretii laterali. Asa-i? Asta e pare-mi-se ce ma impinge pe mine si pe alti disperati prin gropi si stradute foarte laterale. Dar comparatia ar trebui sa se opreasca aici caci fluidul n-are minte, omul are. Da, omul-individ, dar comunitatea?
Asadar, pina la aparitia supozitorului teleportor sau a dictatorului demolator speranta ne sta in mintile luminate de la Urbanism. Care sa faca bine sa puna mina pe cartea de fizica ca poate le zice Bernoulli de ce unica solutie este reducerea debitului.
