Vreau o minte de copil, luati-mi valul de pe ochi, lasati-ma sa vad din nou lucrul simplu nepoluat de educatie si tipare. Cum sa fac ochelarii de cal sa mi-i smulg, cipul din cap sa mi-l scot, creierul de praf sa mi-l sterg? La naiba, m-a halit mediocritatea, sint parte din nimicul colectiv.
Trei lucruri m-au bulversat azi, ma tot gindesc, e de facut ceva?
1. Am primit (via Sonia) pe mail o chestie dintr-acelea pe care de obicei le ignor
 |
Cica la gradinita niste copii au fost intrebati in ce parte se deplaseaza autobuzul din imagine? Stinga sau dreapta?
2. Tot astazi am jucat cu Daria niste jocuri cumparate special pentru ea, scrie pe ele 3+. La naiba, nu scria si -30. Trebuia sa privesti cu atentie niste cartonase insirate, apoi sa inchizi ochii. In timpul asta celalat intoarece 3 dintre ele, iar ala cu ochii inchisi trebuie sa zica care au fost alea intoarse si ce au pe verso… Imagini asemanatoare, toate au pe ele niste caluti Little Pony, unii albi, altii roz sau mov, cu aripi, fara aripi, garnisiti cu fluturasi sau nu… Ma rog, aceeasi brinza dupa mintea mea prafuita.
Am jucat cu Daria jocul asta, m-a umplut de rusine. M-a bufnit si risul, i-am zis ca nu are ce cauta la masa cu asa fraier. Ce deprimant, mai am si pretentia ca ma pricep la carti si atentie distributiva, ba am jucat si bridge la viata mea. La dracu, ce folos, cu calutii astia e alta socoteala.
3. Tot in seara asta, dupa jena cu cartonasele si calutii, Daria bea laptele de noapte buna si beleste fasolea la banica junior si emisiunea cea colorata. Cu paiul in gura, vorbind peltic imi zice asa:
-Tati!
-Da.
-Stii, baiatu asta vorbeste cam pe engleza… Asa, ca David…
David este verisorul de 4 ani jumate cu mama romanca si tata englez. Care vorbeste cu un accent tare britanic o romana de copil de 4 ani. Pai da, sa mor de n-are dreptate copila, banica are accent!
La naiba, cum fac sa fiu si eu asa? Stiu, n-am cum sa fac.
