Blogul asta incepe sa ma sufoce. Da, blogul asta incepe sa-mi fure libertatea. Libertatea de exprimare, de miscare, de gindire.
Stau si ma gindesc: creatura isi devoreaza maleficul creator, medicatia dauneaza organismului sanatos, moare la intrare cind iti trebuie mai tare. Trebuie sa zic ceva misto, ceva interesant, ceva percutant, ceva contradictoriu, ceva…. ce dracu sa zic?
Am inceput chestia asta mai mult in joaca, intr-o doara adica, cam cu un an in urma… Ma uit pe “Blog Stats” si ma minunez: “There are currently 183 posts and 907 comments, contained within 31 categories“. Am zis de nenumarate ori ca nu vreau sa devin sluga propriului meu ego, ca nu scriu pentru outsideri ci pentru mine (caci nu-i asa, vine o vreme cind aducerile aminte valoreaza mai mult decit clipa) si pentru apropiati (ca daca tot se vede lumea rar macar sa stim unde ne-am vazut). Hm, bine le mai ziceam prin ianuarie inspaimintat fiind de ceea ce n-as vrea sa fiu.
De o perioada tot primesc feedback-uri pozitive la activitatea mea de blogger (la naiba, pina si cuvintul are o conotatie peiorativa). Cu cine ma intilnesc imi zice cu un zimbet pe care nici nu stiu sa-l descifrez ca este surprins in mod placut de calitatea scrieriilor mele. Ba mai mult, mi s-a spus ca este de-a dreptul genial, ca nici macar nu se astepta (vai, draga de ea!) sa stiu a folosi cratima in mod corect.
Nu zic nu, recunoasterea in cadrul comunitatii e un lucru minunat. Chiar si invidia, ironia fundamentata si birfa admirativa sint placute uneori, dar ce ma fac daca nu pot sustine trendul? Ce ma fac daca saptamina asta nu pot dovedi nimic, daca saptamina asta nu pot stoarce cel putin un post smecher?
La dracu, nu asta-i Calea, nu asa functionez! Doar am zis ca scriu una-alta despre chestii-trestii ca sa citesc cind in nas ma scobesc… Mda, se pare ca am de ales intre doua rele:
- Inchid sandramaua si ma dedic exclusiv scrisului in scopul declarat al stringerii de audienta si trafic. Adica pe derdelus.ro si compania.
- Continui. Cu riscul de a cadea in desuetitudine
Sau poate exista in mine puterea Caii Drepte? Adica spatiul virtual (sa nu-i zic blog) ca simplu vector de personalitate… Hm, ma imbrac, ma tund, ascult muzica, scriu niste prostii cind imi aduc aminte si am ce spune, rigii si ma bas.
Si uite-asa, descoper eu reteta succesului: fii tu insuti, nu incerca sa obtii lucruri pentru care nu esti pregatit. Fizic, intelectual, sexual. Caci, la naiba, cum as face de mi s-ar oferi pe tava giga-femeia cu tite-cur din nu-stiu-ce-revista? Evident, as face deplorabil.
Indubitabil. Ma duc sa ma cac
