Sa scriu, chiar daca-i prea la moda subiectu, chiar daca-i mort deja? Scriu, caci scriu spre proprie aducere aminte, nu?
“Nu conteaza cit de lung am parul, important e cit si cum gindesc” e primul lucru care imi vine in cap cind ma gindesc la Florian Pittis. La ora asta nu mai e mare sfiriiala dar in epoca tinerimii muncitoare iar mai apoi in cea a babelor miniere si a discarilor embrioni de cocalari era chiar un act de curaj. Plus ca versul asta are in el ceva nostalgic, imi aminteste de perioada hippie a vietii mele poate.
“Era o fantana cu cumpana grea, cu apa salcie si calda si rea.” Mai ce bucurie pe pustani cind a aparut primul album integral Celelalte Cuvinte, mai ales ca pe piesa aia tare cu fintina recita ceva Pittis. 20 de ani au trecut de atunci si inca mai imi amintesc in parte versuri.
“Raspunsul prieteni e vanare de vant“. N-am fost niciodata un fan Pasarea Colibri. Ba din contra. Iar traducerea asta din Bob Dylan m-a distrat mereu. Si m-am tot intrebat daca a fost facuta de Pittis sau nu. Oricum, frumoasa poezie, frumos cintec.
“Cintec despre mine insumi” este cu siguranta unicul spectacol pe care l-am vazut sau o sa-l vad de 5-6 ori… Mai mult decit atit, unii il stiau pe de rost, ca fusesera de 20-30 de ori… La fel si la “Ciinele Gradinarului“. Ce vrei, unde mai pupa omu Hendrix si alte prajiturici in 87?
| ["Cintec despre mine insumi", Teatrul Bulandra, 1986] |
Pittis Show si cum s-o mai fi chemat emisiunea inainte de 89 (tot asa oare?) pe Radio Romania 3, Romania Tineret, etc. A existat o vreme cind asteptam semnalul sonor duminica noaptea cum nu cred ca cineva mai asteapta azi ceva auditie muzicala. Absolut normal, era singurul loc unde auzeai chestii nemaiuzite si intilnite, Cactus, Gentle Giant, Yes, Emerson, si cite si mai cite, versurile lui Zeppelin traduse, albume intregi pina tirziu in noapte. Cred ca de la Europa Libera si Pittis Show n-am mai ascultat radioul cu atita sete.
Cam asta a fost pt mine Florian Pittis. Cind eram pustan aproape ca-l divinizam (normal, avea discuri multe), cind am mai crescut mi-a parut desuet si ratacit in timp. Dar batrinului profesor simt totusi ca-i datorez o mica parte din ce sint azi, caci pt mine muzica “aia” a insemnat viata sociala, cultura si multa educatie.
La revedere, tinar cu spate frumos, hraneste-te te rog cu lapte din sfircuri de cometa!
