Sint eu, pacientul nr 16, salonul 4, Coman Bogdan pentru conformitate.
Poate va amintiti, trecind cu greu peste timiditatea personala si incalcind (din pura nestiinta, va asigur) dogmele ce marcheaza solemnitatea vizitei corpului medical, v-am tulburat drumul intre doua saloane in data de 4 iunie 2009 si v-am adus in atentie comportamentul nepotrivit al unuia dintre respectabilii dvs studenti.
Incerc acum si aici sa reformulez problema ce v-am semnalat-o si atunci: latura umana a nobilei dvs profesii.
Cine este medicul de fapt si de ce isi alege aceast drum in viata? Evident raspunsurile sunt multiple si cu siguranjta vi le-ati pus de nenumarate ori atit Dvs cit si distinsii studenti. Ingaduiti-mi insa o parere personala: profesia de medic este poate asemanatoare celei de preot – stiinta si eruditia nu pot suplini harul si dragostea fata de semeni.
Asadar, cred ca un dascal, un formator de viitori medici ar trebui sa insufle mai presus de orice respectul fata de pacient, fata de omul in suferinta. Pacientii nu sunt niste roboti veniti la schimbarea unei valve stricate, sunt oameni plini de intrebari, temeri si angoase. Cred ca ar trebui intii si intii priviti ca niste fiinte umane si abia apoi “reparati”.
Cred (si nu sunt un caz izolat, credeti-ma) ca ar fi vremea pentru o medicina mai umana. Eu, pacientul nr 16, va rog, invatati-i pe studentii dvs sa nu mai discute despre mine ca despre un caz. Nu sunt un caz, sunt doar un om in suferinta. Cind va referiti la mine, va rog, invatati-i sa spuna “avem un pacient ce maifesta simptome ce merita atentie” si nu “avem acolo un caz interesant“. Si asta mai ales cind ii aud eu, pacientul.
Nu va mai fac teorii. Stiu sigur ca toate aceste ginduri v-au chinuit si pe dvs, stimata doamna profesor. Cu siguranta v-ati gindit de nenumarate ori de-a lungul carierei ca incununarea tuturor eforturilor nu este trufia si satisfacerea orgoliilor trecatoare ci aprecierea sincera a semenilor tai, a celor pe care prin harul si stiinta ta i-ai alinat si vindecat.
Va multumesc pentru atentie si rabdare,
Cu respect,
pacientul 16
