Ma suna Cornelia ca sa ne vedem la Plazza. Zi perfecta de ceva shopping, o gustarica si poate un film american.
Sint la Razoare. Aglomeratie, claxoane, agitatie, masini nebune. Caut telefonul, nu e!! E din cale-afara de deplasat sa mai pierd o ora dus-intors pt un amarit de telefon. Lasa, ce dracu, nu ne-am nascut cu ele in buzunar?? Ce, cind ma intilneam cu fetele in liceu aveam telefoane sau pagere sa ne gasim unul pe altul?? Nu, desigur ca nu, dar nici mall-uri aglomerate n-aveam! Dar pe vremea aia nu era nici dracu’ in magazine, acum e mare ingramadeala.
Asa ca va inchipuiti chinuiala dracu sa cauti acu in caru’ cu fin, femeia in Zara&Stuff, Cornelia in Plazza la ora de virf.
Trei ture la parter, una la etaj… Se uitau vinzatoarele la mine de parca planuiam o mare lovitura de butic. Normal, aveam pupilele marite mai ales ca in ziua de azi mai toate fetele arata de departe cam la fel (deh, tara mica, magazine putine).
Transpirat, obosit si fara speranta aflu ca exista telefoane publice (doamne, si de cite ori le-am vazut pe strada m-am intrebat cine dracu le-o mai folosi) si ca la Germanos au cartele d-alea obisnuite.
In drum spre telefoane imi dau seama ca nu stiu numarul asta nou al Corneliei… Ma gindesc ingrozit, stiu oare pe de rost vreun nr de tel? Da, stiu unul, al Biancai, care ar putea sa mi-l dea pe-al Corneliei. Fuck, si iar imi zboara mintea in vremurile triste ale magazinelor goale cind stiam 10-20 nr de tel (e drept, doar de 6 cifre).
Oricum, scap usor pin’ la urma… In drum spre telefoanele de la subsol mai trec odata pe la Musette (caci stiam ca-si cauta cizme) si o vad! Slava cerului, s-a ispravit… 40 min de alergat dement prin Plazza.
Stie cineva unde se fac implanturi de GSM?
Poate si GPS, caci mi-e groaza de zilele cind n-o sa mai stiu sa ma intorc acasa si-o sa ma invirt nebun prin oras.
